Scriitorul si antrenorul de copii

In noiembrie 1978, Mircea Nedelciu se afla la Baile Felix ca ghid al unui grup de turisti straini. Nu ne vazuseram de multa vreme. Schimbam intre noi scrisori, dar, ca un facut, nu reuseam sa ne intilnim. Ii vorbisem de citeva ori despre preocuparile mele in domeniul creativitatii infantile. Le lua si nu prea le lua in serios. Plus ca aceasta munca ma confiscase aproape cu totul, ceea ce pe Mircea il nedumerea. Ma aflam intr-o perioada de trecere de la poezie la proza si nu eram in stare sa scriu nimic. Cum aveam ceva timp liber, cum ma apucam sa bat la masina textele elevilor mei de la scoala generala Tohan-blocuri. Reusisem sa pun la punct o antologie masiva cu zeci de autori si un volum de poezii al unei fetite din clasa a VII-a cu care ma grabeam sa vin la Bucuresti pentru a-l arata prietenilor si chiar si pentru a cauta un editor. In legatura cu noile mele „abilitati“ facusem destul tam-tam in cercul meu de prieteni. Infiintasem un cenaclu, o gazeta literara de perete, o revista xerografiata, eram un veritabil „sef de scoala“ iar mica poeta mi se parea un talent iesit din comun. Abia ii […]