N. Steinhardt si generatia ’80 (II)

Ca majoritatea colegilor sai de generatie, N. Steinhardt combina cu lejeritate limbajul colocvial, uneori cu nuante arhaice, cu jargonul critic de ultima actualitate: „In Strada Castelului 104 (spre deosebire de Budila-Express – n.n.), metoda deriziunii o ia pe cai mai ocolite, trimiterile sint filtrate prin site semiotice si procedee legate de prelucrarea materialului verbal pus la dispozitie de sectia Surprinderii“. Exista o constanta a observatiilor lui N. Steinhardt asupra generatiei ’80. La majoritatea scriitorilor retine obsesia Realului, a cotidianului crud si grotesc, a deriziunii, dar dincolo de acest infern totalitar eseistul identifica si disponibilitatea spre transfigurare. Desigur, o asemenea disponibilitate este foarte subtil infuzata in text, iar aceasta subtilitate are o justificare etica. Sa urmarim in acest sens eseul despre Poeme de amor de Mircea Cartarescu (v. Amor foarte nesentimental din vol. Escale in timp si spatiu). Desi eseistic, textul poate fi urmarit in desfasurarea lui secventiala: a) o privire „holistica“ asupra textului: perfecta contopire a reactiilor psihice in limbaj; asimilarea enciclopedica deopotriva a limbajului mahalagesc si ultramodern, un fel de „scaparatoare lingua franca crescuta pe caldarimul strazilor“; b) stabilirea filiatiilor: poetii americani si europeni cei mai recenti, Erich Kästner, dar si M.R. Paraschivescu, Geo Bogza (primele poeme) si chiar […]