Probleme acute sau problematizari inutile?

Fara a fi subiect de ancheta culturala, de polemica sau pamflet, redactorul roman de carte pare sa fi devenit in ultimul timp o tinta a publicisticii culturale. Numai in precedentele doua luni am numarat patru articole ce vizau calitatea profesionala a celor care, in rarele cazuri cind depasesc o lege nescrisa a anonimatului, impusa pe criterii nebuloase de unele edituri, au o sansa minuscula (i.e., proportionala cu marimea fontului cu care numele lor apare scris printre datele tehnice) de a se impune in constiinta cititorilor. Dintre numele cuprinse intr-o aparitie editoriala, orice sondaj ar dovedi-o, cel al redactorului este ultimul retinut de public. Generalizind intr-un mod prea putin onest, autorii acestor articole ii traseaza redactorului roman de carte niste tuse groase, propunindu-l ca principal erou negativ intr-o piata editoriala in care mercantilismul ar fi invins valoarea. Problema acuta descoperita brusc de numerosi apartinatori la intelectualitatea romana de dupa ’89, cea a interesului comercial care sufoca dezinteresul boem, nu este, in fond, nici atit de „acuta“, nici atit de „problema“. Numeroasele edituri care n-au alt program decit acela de a scoate titluri atragatoare pe coperti cit mai lucioase, lasind textul de interior sa se inece in propriile ineptii, nu pot obliga […]