Despre un festival „din mileniul trecut“ (II)
- 06-02-2001
- Nr. 50
-
Adina BRADEANU
- ULTIMA PAGINA
- 0 Comentarii
Apropo de fericire: la aproape o jumatate de secol dupa acel „sinteti fericit?“ lansat pe strazile Parisului de cuplul Jean Rouch-Edgar Morin (in Chronique d’un été), un tinar chinez iese pe strazile Beijingului si lanseaza in stinga si-n dreapta un aparent absurd: „Credeti ca in Beijing bate un vint puternic?“. O intrebare citita, evident, de fiecare dupa posibilitati, care mai de-, care mai co-notativ, cu raspunsuri livrate insa exclusiv in primul dintre registre. „Poate acest tip de filmare sa fie numit documentar?“, se intreba unul dintre cronicarii cotidianului editat de IDFA, adaugind: „seamana mai degraba a «agatat» realitatea“, si lansind, mai in gluma mai in serios, o propunere terminologica pentru noul gen in ascensiune: stalkermentary. Iar nu reusesc sa fiu de acord: filmul e cu mult mai mult decit o „vinatoare“ gratuita. Mai intii, „vintul din Beijing“ e cu totul altceva decit fericirea parizienilor „vinata“ de Rouch & Morin. Apoi, iata un exemplu de secventa care, cred, i-ar da frisoane oricarui fost locuitor al Pietei Universitatii: INTREBARE a) „Ce simtiti aici, in piata Tiananmen?“. RASPUNS 1) „Liniste sufleteasca“; RASPUNS 2) „Fericire“; RASPUNS 3) „Siguranta“; RASPUNS 4) „Sint mindra ca traiesc in capitala“. INTREBARE b) „E ceva anume care va vine […]