Impresii. Dan Puric

Intr-un Bucuresti de atitea ori cenusiu si, uneori chiar mai rau, incenusat – nu despre mineriade este vorba, ci de starea noastra launtrica –, descoperim cu uimire, sub semnul unei uriase surprize si bucurii, doua spectacole atinse de gheara leului numit DAN PURIC. Un actor roman, contemporan cu noi, probabil cunoscut de amatorii de teatru din Romania si, mai probabil, foarte putin cunoscut de locuitorii Romaniei capitaliste de azi. Sintem convinsi ca virtutile actoricesti si marele lui har in arta pantomimei nu sint egalate decit, sa nu ne ferim sa o spunem, de dimensiunea lui intelectuala. Caci Dan Puric este, in cea mai buna traditie camilpetresciana, un muncitor intelectual. Un actor care joaca, simteste (sic!) si munceste, dar si, tot timpul, gindeste. Costumele si Toujours l’amour sint doua spectacole, unul la Nottara, celalalt la National, care se completeaza reciproc. Scenariul si regia ii apartin aceluiasi nelinistit si inventiv actor care e fericit – un cuvint chiar potrivit in cazul Domniei Sale – ca poate oferi si ALT-CEVA populatiei bucurestene. O societate romaneasca avind deja experienta, nu de teatru ci de viata, a zece ani de nemultumiri, revolte, vaicareli, neputinte, cirteli, oboseli, scirbe si exasperari, bombaneli, isterizari si nu in ultimul […]