Replici. Din nou despre crucea cu semiluna

Parca spre a confirma previziunea-avertisment citata pina la saturatie in ultimul deceniu al proaspat incheiatului secol, intr-un articol polemic despre simbolismul crucii – iata o tema crestina de toata frumusetea, la inceputul mileniului al III-lea! –, distinsul profesor Stefan Borbély isi incheia o interventie astfel: „«crucea-ancora» (si nu «crucea cu semiluna») se pune in virful (sic!) bisericilor pentru ca acestea sa reprezinte «ancore» spirituale de indemn si de salvare pentru credinciosi pe talazurile involburate ale vietii. Restul (cum e si textul dlui Silviu N. Dragomir din Romania libera, mai exact din suplimentul Aldine al numarului din 30 decembrie 2000 al ziarului) sint povesti de adormit copiii.“1 N-am avut (inca) prilejul sa citesc materialul d-lui Silviu N. Dragomir, dar daca d-sa scrie – asa cum reiese din articolul d-lui Stefan Borbély – ca simbolul crucii cu semiluna este precrestin, se insala! Nu o afirm din spirit de contradictie la adresa „protocronismului“ – spirit care a animat, aproape la unison, indeosebi dupa revolutia din 1989, intelectualitatea de formatie universitara de la noi –, ci pentru ca, macar din bun-simt (daca nu in urma unei solide (in)formari stiintifice), ajungem la concluzia conform careia toate bisericile ortodoxe din Romania, cu tot ceea ce le […]