„Ca scriitor in exil, am avut de facut fata unei teribile traume: traducerea“

In 1986, cind romanul sau Plicul negru a fost drastic cenzurat, Norman Manea a inteles ca exilul este singura cale de scapare de sub teroarea regimului comunist. Dupa o relativ scurta perioada europeana, in martie 1988 isi incepe cariera americana ca bursier Fulbright si invitat al Universitatii Catolice din America. Devine apoi profesor la new-yorkezul Bard College, unde se afla si in prezent. Recunoscindu-i-se meritele literare si morale, in 1992 i se acorda Bursa Guggenheim si i se decerneaza Premiul Fundatiei MacArthur, numit si „Nobelul american“. Din 1987 incoace, opera sa este tradusa in germana, olandeza, franceza, italiana, engleza, spaniola, idis, norvegiana etc. Cel mai recent succes a fost obtinerea, la sfirsitul anului 2001, a importantului premiu italian Nonino. Norman Manea este, in momentul de fata, cel mai tradus si mai cunoscut scriitor contemporan originar din Romania. Dialogul nostru s-a purtat prin corespondenta. „O drastica schimbare de destin“ Stimate domnule Norman Manea, multe din problemele dumneavoastra de creatie si de constiinta a exilatului sint discutate in interviurile pe care le-ati adunat in volumul Casa melcului, aparut in 1999 la Editura Hasefer, astfel incit anumite reluari sau intersectari cu marturisiri anterioare sint inevitabile. Afirmati acolo, intr-un interviu cu Marco Cugno: „La […]