Gerry, Gerry and their own private America

Gerry este titlul celui mai recent lungmetraj al regizorului american Gus Van Sant. Este si cel mai surprinzator film dintr-o opera singulara (Drugstore Cowboy, My Own Private Idaho, To Die For), apartinind unui cineast caruia ii place sa riste (Psycho) si care tine la independenta lui – chiar si atunci cind plateste tribut Hollywoodului (Good Will Hunting). Gerry a avut premiera in acest an, la Sundance, si a fost cel mai bun titlu din selectia oficiala – dezamagitoare – a Festivalului de la Locarno. E genul de film pe care-l iubesti sau il detesti si care, in cazul sus-semnatului, provoaca, de fiecare data, acelasi gen de entuziasm – tradus printr-o revarsare necontrolata de cuvinte, fraze frinte si puncte de suspensie, cum numai atunci cind scrii un e-mail mai intilnesti. Despre restul festivalului de la Locarno, saptamina viitoare, intr-o cronica asezata, temperata, cu majuscule… e tare. simplu si tare: matt damon si casey affleck (pe ambii ii cheama Gerry) intr-o masina care taie desertul american… si merg asa vreo cinspe minute, in plan-secventa, apoi inca vreo cinci, timp in care ai parte de prim-planurile lor, apoi masina se opreste, gagiii se dau jos si o iau prin pustietatile inconjuratoare la intimplare. […]