Intre omilie si analiza politica

In cursul polemicii dintre nationalisti si „antinationalisti“, una dintre cele mai interesante polemici desfasurate in ultimul deceniu in viata intelectuala romaneasca, Gabriel Andreescu remarca la un moment dat, cu indignare trista, ca multi lideri de opinie din societatea romaneasca – printre care si preopinentii sai – isi permit sa se angajeze in jocuri si exercitii retorice pe teme de o importanta fundamentala pentru viata publica. Totodata el atragea atentia asupra faptului ca tipul de intelectual reprezentat de acestia, desi „seduce prin rafinament si pedanterie lingvistica sau prin observatii spectaculoase“, se dovedeste a fi „de o sublima inutilitate in a discuta temele mult prea tehnice s…t ale politicii in postcomunism“. Reactionind impotriva tipului de discurs promovat de ei, un discurs ce „se constituie din succesiuni de afirmatii si paradoxuri“, dar „lipsit de fapt de rationamente si argumente“, Andreescu scria: „Nu formulele de efect, ci informatia, teoria, luciditatea si constiinta pragmatica fac materia prima a raspunsurilor pe care intelectualii implicati s…t trebuie sa le dea constructiei politice cu care sint datori“. Facind distinctie intre doua tipuri de discurs si doua tipuri ideale de intelectual si aparind ferm o parte a baricadei, Andreescu nu numai ca reformula spectaculos cadrele dezbaterii, dar in acelasi […]