In cautarea dimensiunii imediate

Intre viata si literatura Forta Jurnalului lui Mircea Cartarescu, publicat acum un an, consta in dezvaluirea imaginii unui scriitor care traieste intr-o relatie de extrema intimitate cu literatura. Avem, in acelasi timp, un jurnal de criza, de creatie, dar si de existenta; un jurnal a carui publicare poate fi considerata un mic act de curaj, intrucit iesirea in lume, cu toate obsesiile si vanitatile scriitorului care chiar crede ca nu se poate scrie literatura fara „traire adevarata“ si are zilnic indoiala ca poate nu este scriitorul care ar vrea sa fie, toate acestea si cite altele pot fi usor bagatelizate. In realitate, Jurnalul este un dar nepretuit facut cititorului voyeurist care vrea sa cunoasca zbaterea creatorului din spatele cartilor. Am inceput cu aceste scurte consideratii despre Jurnal pentru ca in mai mult de jumatate din paginile sale putem urmari prima lupta dintre Mircea Cartarescu si Orbitor – Aripa stinga. Cind i se pare ca romanul „nu spune nimic“ si ca este un monstru sau „o figura a vidului“, cind il simte ca si cum filonul lui ar fi el insusi („Ma lupt cu cartea asta intr-un soi de contopire, framintare si transmutatie“). Nici cu volumul II al trilogiei lucrurile nu […]