Anatomia batrinetii

Incepem sa imbatrinim, sa folosim din ce in ce mai mult parfum. Secretiile corpului nostru se acresc, devin grele, degradarea biologica a pielii si a tesuturilor nu mai pot fi ascunse. Incepem sa purtam cu noi fadoarea unei carni care si-a pierdut prospetimea. Bunul-simt ne face sa intelegem ca asta se simte inclusiv olfactiv. Si atunci parfumurile, spray-urile, miresmele in care ne ascundem. Nu mai simtim nevoia sa impunem trupul nostru celorlalti, ca pe o prezenta dezirabila. Simtim nevoia sa ne ascundem trupul, sa-l retragem din spatiul colectiv, sa-l facem cit mai putin perceptibil. Astfel se accentueaza si singuratatea noastra. Un trup batrin, propriul tau trup batrin, iti poate da sentimentul rusinii. Iti porti de la o virsta incolo carnea cu tine ca pe o pedeapsa. Ceilalti ar trebui sa vada si sa simta cit mai putin ca ai imbatrinit. Si astfel descoperi singuratatea impudica a dezbracatului de seara si a imbracatului de dimineata. Astazi pe peronul garii, inainte de plecarea trenului, ii aduc aminte lui N.C. (si el un om extrem de tinar, in ciuda virstei) aceasta remarca a lui Ernest Junger: batrinetea nu e a virstei, ci a spiritului. La o virsta inaintata poti descoperi ca in urma […]