Teoretizarile unui romancier: Milan Kundera
- 22-08-2000
- Nr. 26
-
Daniela FULGA
- TEORIE LITERARA
- 0 Comentarii
Prima carte de eseuri semnata Milan Kundera se intituleaza L’art du roman (Gallimard 1986/1998). Ea reuneste sapte texte produse cu varii ocazii. In volum, autorul discuta despre roman in general (Entretien sur l’art du roman); despre romanul european (L’héritage décrié de Cervantes); despre Hermann Broch (Notes inspirées par „Les Somnambules“); despre compozitia romanului (Entretien sur l’art de la composition); apoi reflectii despre romanele lui Kafka (Quelque part la-derrière); un „dictionar de autor“ (Soixante-et-onze mots); din nou despre romanul european in general (Discours de Jerusalem. Le roman de l’Europe). Din punctul de vedere al formulei discursive, cele sapte parti se pot grupa astfel: eseu conversational, eseu propriu-zis, dictionar sui-generis, expunere colocviala. Aidoma romanelor sale, cartea de eseuri are o alcatuire polifonica: legatura tematica justifica asezarea in acelasi ansamblu perspectivic a celor patru forme discursive ale eseurilor. Ideea cea mai importanta care strabate toate cele sapte parti, ca laitmotivul unei bucati muzicale, este aceea ca romanul, cistigindu-si o autonomie radicala prin formula si substanta, depaseste perimetrul estetic si devine o cale de acces sceptica in esenta, dar revelatoare prin detaliile puse in evidenta, pentru aproximarea unicitatii contradictorii a fapturii umane. Din tot arsenalul teoretic expus cu grija colocviala (in partea finala), cu […]