S.O.S. S.D.S.

Sculptura de simpozion, sau – conform unei sintagme vehiculate in comentariile anilor ’70-’80 – „actiunea tabere“ reprezinta un domeniu important al plasticii noastre contemporane. De la cea dintii editie a primei tabere: Magura, 1970, pina la simpozioanele, rare, ale anilor ’90, adevarate „parcuri“ de sculptura in aer liber s-au constituit in diverse locuri din tara – cadru natural/situri urbane –, ceea ce a dus la acumularea unui patrimoniu de incontestabila valoare si care, studiat sistematic, ofera date pretioase unei istorii a artei volumetrice romanesti outdoor din ultimele decenii, complementara celei indoor. Citeva generatii de sculptori au traversat si traverseaza exeperienta simpozioanelor. Unii traiesc si lucreaza azi in strainatate, dar toti pastreza intre amintirile importante repere precum Magura, Arcus, Casoaia, Oarba de Mures. Salistea Sibiului, Galati si altele. Virsta de aur a taberelor o reprezinta anii ’70-’80, actualmente organizarea lor insemnind un act de curaj si tenacitate, eventual individual. Patrimoniul de care vorbeam, compatibil cu cele din alte tari, aduce, probabil, cele mai convingatoare argumente privind o dimensiune specifica a sculpturii noastre contemporane, aceea a unei modernitati configurate prin recuperarea fondului arhaic, popular, coroborata cu mostenirea brancusiana. Simpozioanele au fost si sint dominate de sculptura in taille directe (lemn, piatra), careia […]