Statul asistential

Excelenta analiza a lui Liviu Andreescu Exit, stage left, din Observator cultural Nr. 133, asupra cartii sociologului englez Anthony Giddnes Where Now for New Labour?, m-a determinat sa meditez la formula politica a statului asistential si la implicatiile acestui model asupra comportamentului celor asistati. Stinga traditionala folosea aceasta formula ca pe un model al mintuirii, pe cind noua stinga este nevoita sa constate ca „formula statului asistential de pina acum s-a dovedit viciata la nivel structural“ (Observator cultural Nr. 133, art.cit, p. 16). Statul asistential nu poate genera o crestere economica satisfacatoare, nu asigura servicii publice decente si nu regleaza piata muncii la un nivel de securitate sociala acceptabila (cu o rata a somajului fara risc social). Aceste vicii de structura ale statului asistential le-au dat dureri de cap ideologilor de stinga, obligindu-i sa „reconceptualizeze social-democratia pe linie neoliberala“. Cartile-manifest ale lui Giddnes, precum A Treia Cale si A Treia Cale si criticii ei, traduse la Polirom, se constituie in astfel de reconceptualizari. A Treia Cale se apropie de neoliberalism prin felul in care se face redistribuirea, cu accent pe „dezvoltarea capacitatii fiecarui individ de a-si urmari bunastarea“. Redistribuirea resurselor nu mai este vazuta ca o impartire a piinii sociale […]