Incotro se indreapta trenul scriitorilor?

Doamnelor si domnilor, trebuie sa recunosc ca, atunci cind am auzit pentru prima oara de acest tren al scriitorilor, am avut un puternic sentiment de antipatie. Mie unuia, o calatorie in grup cu trenul imi evoca imagini ale razboiului, lagare si ideologii false, si, cu toate ca scriitorii sint in general mai putin plicticosi decit alti muritori, ba chiar, comunicarea verbala fiind piinea lor cea de toate zilele, sint si parteneri acceptabili de conversatie, aceasta actiune de grup nu m-a entuziasmat deloc. Nu-mi pot inchipui mai mult de doua zile pe saptamina petrecute nici macar cu un grup cu o profesiune atit de apropiata inimii mele. Pe scurt, scepticismul si reticenta m-au cucerit. Apoi am constatat ca multi colegi tineri s-au alaturat ideii, inclusiv unii pentru care am cea mai inalta consideratie. Poate ca nu sint atit de trasniti pe cit par, mi-am zis. Ce admirabil simt al aventurii! Iata-i gata sa participe la o petrecere de patruzeci si cinci de zile! Iata-i gata sa intre in miezul unei adunari de o suta de scriitori, multi necunoscuti lor, desi fireste ca fiecare e interesant in felul lui. Ce apetit pantagruelic! La urma urmei, erou este acela care scoate tot ce […]