Moarte si umor negru

Mircea SAUCAN Funérailles à Bucarest Editura Minimum, Tel Aviv, 2000 Din Israel primim un mic volum insolit de Mircea Saucan, Funérailles à Bucarest, care atrage imediat atentia. Autorul, scriitor si cineast, plecat dupa aventuri dureroase, unele traumatizante, doreste sa cunoasca in spirit amical, dar si critic, si opinia noastra. Criticul de idei literare face imediat doua tipuri de relatii: pe un plan, proza lui Mircea Saucan continua si se integreaza traditiei prozei absurde romanesti. Un capitol efectiv original al literaturii romane moderne, recent actualizat de Iordan Chimet, autor al unei excelente si masive antologii Cica niste cronicari duceau lipsa de salvari (Bucuresti, Universal Dalsi, 1999). Ea debuteaza cu Urmuz, trece prin Jacques Costin, Grigore Cugler, Eugen Ionescu, G. Ciprian, pentru a da doar citeva repere. In acelasi timp, Mircea Saucan ofera o imagine total inedita a orasului Bucuresti. Ea nu este nici a lui Ion Marin Sadoveanu, nici a lui Cezar Petrescu, nici a romancierilor moralizanti anteriori, oras al coruptiei si decadentei, prabusirii, arivismului, politicianismului veros. Facem cunostinta cu un alt Bucuresti: absurd si straniu, grotesc si parodic, proiectat pe un fundal simbolic-kafkian, care deschide perspective imaginare total inedite. Dar nu numai atit. Noua viziune, mereu imprevizibila, este dublata de […]