Trei note germane

29.04.2000 Berlin Pensiunea Allegro, condusa discret de Brunhild Schöler (n-o vezi decit atunci cind te „incartiruesti“ si dimineata cind iti toarna cafeaua) e asezata in vegetatia abundenta a unei stradele din cartierul de vile al fostei protipendade comuniste. Pe aceasta stradela a locuit cindva si Hans Fallada si, ca urmare, in salonul spatios de jos se gasesc citeva volume ale lui pentru insomniaci. Gradina pensiunii este un eden cu vegetatie savant alternata, cu iarba tunsa si furtun de udat, cu o alee circulara ce se cufunda printre meri japonezi, glicina si conifere de incinta. Citeva mese si scaune pustii parca isi mai asteapta fostii stapini. Prima ora a diminetii este a mierlelor, care-si intrerup trilurile ca sa se aventureze pina in mijlocul gradinii, pe racoare. Apoi aeroportul din apropiere incepe sa-si lanseze in aer avioanele dolofane si zgomotoase cu care n-am avut timp sa ma obisnuiesc. Vilele din jur parca se ascund una de alta in perdele silvestre. Vaduva lui Walter Ulbricht mai traieste prin apropiere, iar pe biciclete mai trece cite un cuplu suspect si suspicios, care te ignora asa cum ignora toate schimbarile din jurul lor, descrisi atit de bine de Timothy Garton Ash. Amurgul comunistilor incapabili de […]