Instincte si idei

Pentru cineva care ajunge pentru prima data intr-o tara straina, dificultatea cea mai mare nu este a vorbirii (comunicarii), ci a privirii (intelegerii). Spun asta gindindu-ma la faptul ca este aproape imposibil sa-ti feresti perceptia de teatralizare. Intr-un spatiu nou, ochiul cauta in mod reflex nu firescul, ci nefirescul lucrurilor. Intr-o alta tara, incercam sa vedem in primul rind ceea ce nu seamana cu noi. Diferenta, cum ar spune Barthes sau Derrida. Or, diferenta e o fuga de identitate, de ceea ce e comun. Intr-o tara straina nu vei percepe niciodata comunul, denotatiile ei, ci diferitul, conotatiile ei. Mai departe, comunicarea insasi e distorsionata. Spun: ceea ce sint eu pentru tine tine de fiinta mea, dar nu pot sa-ti arat asta decit prin persoana mea. Poate ca in realitate lucrurile stau chiar asa: in prima parte a vietii actionezi din instinct, existi prin gesturi spontane, prin porniri de moment si abia dupa ce ai facut ceva te gindesti la semnificatia a ceea ce ai facut. Partea a doua a vietii e una in care faci ceva doar dupa ce ai stat sa te gindesti ce ai de facut. Partea cu mai mare greutate a vietii consta acum in reflectie, in […]