Semiotica, Nea’ Vasile si NATO

„Pe-un picior de plai,/ Pe-o gura de rai“ Nea’ Vasile, tinindu-si barbia sprijinita in palma stinga, priveste tinta spre bucata sa de ogor. Ginduri puzderie ii trec pe sub frunte, dar parca nici unul nu vrea sa stea in loc destul de mult timp ca sa-l inteleaga. „N-a dat ploaie destula… Leana… Auzi, dom’le, 200000… NATO… Pastele ma-sii de cocos, am sa-i iau gitu’… NATO… NATO…“ Si Nea’ Vasile se scarpina nelamurit dupa ureche. „Ce dracu’ o mai fi si asta NATO?“ Si la fel ca Nea’ Vasile se intreaba milioane de romani, fiindca NATO a ajuns sa fie la fel de prezent in viata lor ca plata intretinerii sau eternele gropi in asfalt, pe care, ca in balada Mesterului Manole, nimeni nu reuseste sa le astupe, cascindu-se peste noapte la loc. Asadar voi incerca si eu, cu modestele-mi mijloace, sa raspund la intrebarea lui Nea’ Vasile. In 1949, la 4 aprilie, se semna la Washington Tratatul Atlanticului de Nord. Lua astfel fiinta polul ideologic care avea sa se opuna Uniunii Sovietice, ca alianta militara, NATO. Acesta ar fi, in termeni triunghiului semiotic, referentul. In ceea ce priveste semnificantul, in terminologia lui Saussure, avem de-a face cu patru sunete, respectiv […]