Profesorul clujenilor

Tot Ardealul intelectual ii spunea Profesorul. Mi s-a parut intotdeauna absolut uimitor ca un numar atit de mare de fosti studenti ai sai, practic toti scriitorii iesiti din Universitatea clujeana si toata dascalimea umanista dintr-o treime de tara, il venera. Probabil ca – la noi – numai acolo, la Cluj, se poate intilni un asemenea aer de confrerie, deopotriva intr-un sens de elita a unor initiati, cvasi-francmasonica, dar si intr-unul cumva provincial, massa urmindu-l intotdeauna, cuminte, constiincioasa, pe liderul formator. El ii da coerenta si-i induce o scara de valori substituibila – la o adica – cu propriile sale calitati profesionale si morale, proiectate in mit de prestigiul sau de Magistru. Cunoscindu-l, intelegeai macar in parte aceste lucruri tainice. Impresiona contrariind asteptarile: n-avea o prezenta impunatoare prin masivitate, dar fragilitatea lui sugera o mare forta interioara; nu era – la prima vedere – o personalitate “magnetica