Intre a scrie si a face literatura

Sint tentat sa incep cu o constatare care, cred, e valabila nu doar pentru literatura maghiara de azi din Romania: acea ipoteza conform careia autorii si operele lor sunt propulsati in timp, printr-o miscare spirala, de pe periferiile unei literaturi spre centrul acesteia, altfel zis, spre scena urmarita cu interes maxim de publicul avid de noutati, cum spuneam, aceasta teorie nu se confirma. Infirmarea ei se produce imediat, daca cercetam doar o veriga a ei: publi-cul, acest personaj mereu misterios, a carui fata poarta astazi trasaturi mai inselatoare decit oricind. Iar acea miscare spirala? Mi se pare ca e vorba mai degraba de una circulara, de o gravitare a unor creatii in jurul unui centru care, la o cercetare mai amanuntita, se dovedeste a fi… inexistent. E bine? E rau? Intr-o epoca a descentralizarii necesare e greu de gasit un raspuns fara echivoc. Totusi, daca inteleg acest centru ca pe o baza de referinta, o lipsa oarecare se simte, ca o adiere venita dinspre dileme si mai accentuate. Ma opresc: parca trebuia sa scriu despre ce a insemnat un an, in speta 1999, in viata literaturii maghiare din Romania… S-ar putea spune ca am o sarcina usoara: literatura mica, vizibila […]