FILM. „Jucaria lui Nicolaescu“

La inceputul guvernarii Adrian Nastase, cu Razvan Theodorescu ministru al Culturii, in primele luni ale lui 2001, purtam un fel de dialoguri exploratorii cu ministrul, mai mult printr-un consilier al sau – acesta cineast intrucitva (fost scenograf la filme de mina a doua si a treia, unele regizate de Sergiu Nicolaescu, inainte de a deveni – scenograful – proprietar de firma comerciala, apt probabil sa cotizeze la PDSR, poate sa-l si finanteze electoral, cumparindu-si astfel postul ministerial pentru care nu avea altminteri nici o indreptatire, in afara exercitiului securistic citibil fiziognomic si comportamental). Altadata baiat bun de suete in culisele platourilor de filmare (acum banuiesc, in exercitiul dublei sale functii), consilierul, zic, imi tot spunea in 2001 ca degeaba ma agit eu cu proiecte de reforma (publicasem in Observator cultural din ianuarie 2001 un Proiect. Simpozionul National pentru Refondarea Cinematografiei), fiindca, zicea (in noua guvernare), „cinematografia este jucaria lui Nicolaescu“ (i-am dat numele consilierului in „gluma in decalog“ NU, care incepea cu „1. Nu fiti secretosi, mai lipsiti de transparenta decit predecesorii…“ – Observator cultural Nr. 57 din martie 2001; „editia a II-a revazuta si adaugita“ Ibidem, Nr. 126 din septembrie 2002). Dupa esecul campaniei comune cu alura mafiota („Casa […]