Ochiul si aparatul de fotografiat

Nu l-am vazut niciodata pe Radu Petrescu cu un aparat de fotografiat in mina. Nu l-am vazut niciodata pe Mircea Nedelciu privind contemplativ ceva, un peisaj sau o femeie. Stiu insa ca lui Radu Petrescu ii placeau fotografiile. Cadrele care-l infatiseaza pe el ca personaj distinct nu sint putine. Desi, cum mi s-a spus, de cite ori era fotografiat fizionomia lui se modifica. Eu insumi am avut aceasta impresie, intr-o dupa-amiaza de vara soldata cu un singur portret mai reusit, pe o banca din parcul Ioanid. Mie insa imi plac si pozele crispate, colturoase, invaluite intr-o atmosfera de asteptare grava, in care Radu Petrescu se ofera obiectivului intr-o atitudine ce pare sa sfideze tocmai ideea de fotografie. Nu l-am vazut niciodata pe Mircea Nedelciu desenind, mizgalind hirtii, jucindu-se cu pixul pe vreo coala alba. Insa de cite ori avea la dispozitie un aparat de fotografiat, el se dadea in vint dupa instantanee si cadre neobisnuite. Faptul il incinta peste masura, nu statea o clipa, se agita cu aparatul la ochi ca un fotoreporter de la un mare cotidian. Cind am vazut prima data o fotografie facuta de Mircea, infatisind intrarea unui cimitir acoperit de zapada, am ramas oarecum descumpanit. Imaginea […]