Pictura-cadru

Din 1990 lector al catedrei de pictura a Universitatii de Arta din Bucuresti, Catalin Balescu reuseste sa impace cariera de pictor cu cea de pedagog. Recenta expozitie organizata la Galeria Simeza ne familiarizeaza cu intensa preocupare a artistului de a arata, folosindu-se de mijloace picturale, care sint limitele picturii ca tip de arta bidimensionala. Ne putem intreba in ce masura subiectul ii este sau nu indiferent artistului? Peisajul, portretul, coroana comemorativa si tabloul in tablou se estompeaza grafic sau cromatic, revelind intentia artistului de a surprinde forma genuina ramasa in urma unei deconstructii plastice si conceptuale a reprezentabilului. Artistul simplifica desenul, multumindu-se cu liniile esentiale si, uneori, reduce intensitatea tonurilor dominate de verde si albastru. Ne confruntam, practic, cu un portret-efigie, cu o reminiscenta de peisaj sau cu amprenta pe care marii maestri ai istoriei artei au lasat-o posteritatii, invingind timpul. Subiectul devine astfel un pretext de a problematiza cadrul pictural. El este important doar in masura in care aduce in prim-plan o geometrie clar definita. Cadrul, ca limita a picturii, devine propriul ei subiect, generind deconstructia imaginii si reductia ei la forme geometrice circulare sau incadrate dreptunghiular, amintind uneori de grafismul stampelor orientale. Volutele de culoare servind drept cadru […]