Fiction Unlimited
- 30-09-2003
- Nr. 188
-
Magda RADUTA
- Literatură
- 0 Comentarii
Alexandru GEORGE Oameni si umbre, glasuri, taceri Postfata de Matei Calinescu Editura Polirom, Colectia „Fiction Ltd.“, Iasi, 2003, 566 p., f.p. „Nu eram hotarit decit sa scriu, nu sa scriu ceva anume“, proclama orgolios tinarul narator, la inceputul cartii. Si, patru sute de pagini mai departe: „Daca s-a intimplat intr-o naratiune, inseamna ca era firesc sa se intimple“. Romanul lui Alexandru George e plin de lucruri firesti, dar care se afla toate in interiorul sau fictional. Povestea aparitiei cartii e departe de a fi „normala“: scrisa intre 1955 si 1957, reluata in 1959, ea apare abia in 1996, intr-o versiune redusa cu o treime, la Editura Albatros. E, imediat, salutata ca un veritabil eveniment: ia Marele Premiu Soros pentru roman, premiul Fundatiei „Cuvintul“ pentru cea mai buna carte de proza a anului si premiul revistei Convorbiri literare. La aproape jumatate de secol de la scrierea romanului, Editura Polirom il include in noua sa colectie de proza, alaturi de Mihai Zamfir, Norman Manea sau Stefan Agopian. In postfata editiei din 2003, Matei Calinescu se adauga corului de elogii: „E o capodopera de tinerete!“. Aura romanului pare a fi intregita de confesiunile grave ale autorului insusi: intr-un Argument la un volum de […]