Despre masina de fabricat bogatie si despre principiile morale

In Etica protestanta si spiritul capitalismului (tr. rom. Editura Humanitas, 1994), Max Weber demonstreaza felul in care biserica protestanta, inaintea celorlalte biserici traditionale si oarecum in raspar cu ele, a conciliat principiile dogmei crestine cu acumularea bogatiei. Etica protestanta a insemnat pentru evolutia capitalismului cel putin tot atit cit au insemnat tiparul si brazdarul metalic, inovatii care au produs schimbari sociale fara precedent. Cele doua principii fundamentale ale proiectului iluminist, cel al actiunii rationale si cel al democratiei exprimate prin libertate, egalitate, fraternitate, au rodit pe continentul european. Inovatiile aduse de biserica protestanta (bogatia ca har de la Dumnezeu si accesul marginalilor la competitia sociala) au adus substanta si legitimitate etica principiilor iluministe. Pentru protestant, acumularea averii nu este un pacat, ci, dimpotriva, este socotit ca un har de la Dumnezeu. Averea lui lucreaza pentru binele comun, este pusa in slujba comunitatii in care traieste. Descifrata in aceasta cheie, dogma crestina se transforma intr-o idee revolutionara a bisericii protestante. Dumnezeu nu-i iubeste numai pe cei care isi parasesc familia, averile si se izoleaza de comunitate mergind in pustiu (aleg calea ascezei) in cautarea lui Dumnezeu, ci Dumnezeu ii iubeste si pe aceia care ramin in mijlocul oamenilor si produc bogatie. […]