Suflete ferecate in Turnul Venerei
Thomas Mann intr-o noua interpretare
- 16-12-2003
- Nr. 199-200
-
Stracula ATTILA
- Arte
- 0 Comentarii
Teatrul „Tomcsa Sándor“, Odorheiu Secuiesc. Torre di Venere, dupa nuvela Mario si vrajitorul de Thomas Mann. Dramaturg: Dunkler Réka. Cu: Szabó Jenõ (Principe), Vidovenyecz Edina (Principessa), László Kata (Guvernanta), Posta Ervin (Angioleri), Fincziski Andrea (Sofronia), Dunkler Róbert (Giovanotto), András Lóránt (Poveretto), Petõ Nóra (Silvestra), Szabó Eduárd (Mario), Boér Orsolya (Femeia), Sarkadi Zoltán Gábor (Barbatul). Regia si coregrafia: András Lóránt. Decor: András Lóránt. Costume: Ambrus Amaryl. In Torre di Venere, numele unei localitati inexistente (un orasel sud-italian, fictiv, in nuvela lui Thomas Mann), dar si al spectacolului, se intrepatrund carnalul, atractia trupeasca si relatia concurentiala, neinfrinarea sexuala, dar mai cu seama zbuciumul sufletesc al personajelor, ca si al autorului povestitor. Magicianul Cipolla intoarce pe dos haina impodobita a cotidianului obisnuit, linistit, placut, calm, asezat (exces pleonastic voit!), menit sa asigure odihna si deconectarea oaspetilor. Momentul de cotitura serveste, de fapt, drept punct de plecare in spectacolul conceput de András Lóránt la Teatrul „Tomcsa Sándor“ din Odorheiu Secuiesc. Prezenta lui Cipolla, creatorul, indrumatorul si stapinul atotputernic al unei ordini proprii, se simte prin toti porii, chiar daca nu apare in spectacol. Acest univers creat de el este, de fapt, subconstientul, proiectia scenica a acestuia, expusa la vedere. András Lóránt a valorizat o […]