Tuse(uri) ale libertatii

Niste liceeni se exprima cu spray-urile pe zidurile Bucurestiului, discuta inspirat pe calculator tema graffiti si, in general, dezbat cam ceea ce le trece prin minte. In afara ca nu au nume, ci porecle, unii sint graffer-i, altii sint writer-i, in vreme ce diferenta e bine stabilita. Primus inter pares, Eva Pervolovici, aflata la a treia carte, anima intreaga productie, ordoneaza, coordoneaza si regleaza, da sens. Dupa care someaza un redactor-sef sa intocmeasca o prefata a acestei intimplari tipografice. Acesta ezita, dar sfirseste prin a se conforma. Era si normal. Un lider adhocratic nu are cum sa dea gres. Lucrurile par simple, insa, asa cum se intimpla adesea, lucrurile simple ascund complicatii majore. Un raspuns incheiat naste o intrebare furibunda. Libertatea autorului (libertatile autorilor) este (sint) in stare sa ordoneze un ideal? Bineinteles ca da. In cazul in care prin ideal intelegem feeling-ul, nazuinta, avintul inspre. Cine obstaculeaza drumurile eliberarii? Impotriva cui sint armate spray-urile? Impotriva paradigmei. Instante culturale. Familie isterica. Profi naufragiati. Politai ageri. Habitudini fara noima. Tir informational timp. Suflete pe cale de a se vesteji definitiv. Reperele socio-temporale sint aneantizate, incit individul se trezeste absolut singur, „plin de scai“, inabordabil in afara grupului „spesal“, neguvernabil, impardonabil. The […]