„La ce bun?“
- 23-03-2004
- Nr. 213
-
Andrei BODIU
- Literatură
- 0 Comentarii
Irina MAVRODIN Centrul de aur Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 2003, 104 p. Cea mai recenta carte de poezie a Irinei Mavrodin se intituleaza Centrul de aur. In vasta opera de teoreticiana si traducatoare a autoarei, poezia nu este partea „ascunsa“. E, mai degraba, parte a profilului unei personalitati complexe, exceptionale, pentru care granitele dintre literatura si viata au fost, mereu, extrem de sensibil trasate. In Centrul de aur, forta deriva din sinceritatea cu care e asumata batrinetea. Seninatatea clasica e tulburata permanent de interogatii. Batrinetea nu e (doar) timpul intelepciunii, ci si acela al unei scrutari nemiloase, pornita dinspre o sensibilitate care refuza existenta inertiala. Timpul batrinetii e privit, de aceea, aparent paradoxal, cu incisivitate juvenila. „Starea de batrinete“, cum o numeste autoarea, e un amestec complex de euforie (auto)ironica si neliniste lucida. Prima ipostaza poate fi regasita intr-un poem ca delectatio morosa: „cit de perverse sint/ Doamne/ placerile batrinetii// de ce as mai vrea/ sa fiu tinara?“. A doua poate fi descoperita intr-unul dintre cele mai frumoase poeme ale cartii, Orasul: „ma plimb pe strazile/ murdare ale Orasului// splendoarea murdariei/ batrinii care mor/ tirindu-se pe trotuare/ si murmurind/ rugaciuni“. De la asumarea deplina a „starii de batrinete“ trebuie inteleasa […]