Mioara Avram – In memoriam
- 20-07-2004
- Nr. 230
-
Oana CHELARU-MURARUS
- ULTIMA PAGINA
- 0 Comentarii
Dupa mai bine de jumatate de secol in care s-a dedicat cu pasiune si exemplara acribie studiului limbii romane, Mioara Avram ne-a parasit pentru totdeauna. Sentimentul dureros al golului lasat de disparitia fizica a acestei „doamne“ a lingvisticii romanesti, cu figura sobra, putin severa, de o clasicitate impecabila, dincolo de care puteai ghici insa caldura umana, este compensat numai de faptul ca ne-a lasat in dar o opera articulata, care a facut si va face, cu siguranta, parte din zestrea spirituala a oricarei generatii. Mioara Avram apartinea unei pleiade remarcabile de lingvisti romani postbelici. Si-a inceput cercetarea in domeniul gramaticii inca din 1951, devenind in 1963, la numai 31 de ani, coordonatoarea sectorului de gramatica al Institutului de Lingvistica din Bucuresti, cu a carui activitate s-a identificat o viata intreaga. Doctor in filologie cu o teza de referinta in domeniul sintaxei istorice, Evolutia subordonarii circumstantiale cu elemente conjunctionale in limba romana (1959, publicata in 1960), primeste in acelasi an premiul „B.P. Hasdeu“ al Academiei Romane, recunoastere timpurie a meritelor sale stiintifice. Lingvist cu o solida formatie traditionalista, Mioara Avram a adus contributii substantiale cu precadere in domeniul morfosintaxei, al formarii cuvintelor, al ortografiei, al normarii limbii literare in general. Numele […]