Secretul tehnicii lui Vian
- 12-10-2004
- Nr. 242
-
Ana-Maria POPESCU
- Literatură
- 0 Comentarii
Boris VIAN Spuma zilelor Traducere din franceza de Sorin Marculescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2003, 174 p. Un fel de argument Am citit in Nr. 235 din Observator cultural doua articole despre recente (re)editari Boris Vian. Ambele articole se incheie cu trimiteri la romanul Spuma zilelor, recent publicat de Editura Humanitas si considerat de autorii articolelor drept romanul reprezentativ al operei scriitorului. Unul dintre articole se referea la asa-zisa amprenta borisvianista, insa tratarea temelor si mai cu seama a tehnicii lui Vian, atit de originala in specificitatea ei, suporta multe completari. De aceea simt nevoia sa ma reintorc la romanul Spuma zilelor si sa recuperez inceputul firesc pe care cei doi autori l-au ars ca etapa, fortati sa se limiteze la cartea pe care o tratau. Povestea „As vrea sa ma-ndragostesc, spuse Colin. Ai vrea sa te-ndragostesti. Ar vrea idem (sa se-ndragosteasca). Am vrea, ati vrea sa va-ndragostiti. Si ei ar vrea sa fie indragostiti… Isi innoda cravata in fata oglinzii din baie. – Mai am sa-mi pun haina si paltonul si fularul si manusa dreapta si manusa stinga. Palaria nu, ca sa nu-mi stric freza.“ Desi par a fi tribulatiile unui puber, cuvintele de mai sus apartin unui tinar de […]