Premiul III. Polonii in Bucovina

In toamna anului 1918, in conditiile radicalizarii miscarii nationale romanesti si a dezintegrarii monarhiei, Bucovina revenea in hotarele firesti ale Romaniei, de unde fusese vremelnic smulsa in 1774-17751. Organismul politic care a decis „unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei cu Romania a fost Congresul General al Bucovinei, la data de 15/28 noiembrie 1918, in Palatul Mitropolitan din Cernauti2, din initiativa Consiliului National Roman. Cei 100 de membri ai Congresului apartineau romanilor (74 de membri), germanilor (7 membri), polonezilor (6 membri), iar 13 membri apartineau reprezentantilor localitatilor cu populatie majoritar ucraineana (Rarancea, Toporauti, Cuciur Mic, Ivancauti, Putila). Aceasta reprezentare ilustreaza caracterul democratic si plebiscitar al hotaririi de revenire a Bucovinei la patria mama. Singurul grup etnic care a sustinut fara rezerve unirea Bucovinei cu Romania a fost cel al polonezilor. Delegatia poloneza la Congresul General al Bucovinei era formata din 6 membri: Bazyli Duzinkiewikz, Emil Kaminski, Stanislaus Kwiatkowski, Wladislaw Pospiszil, Leopold Szweiger, Edmund Wicentowicz. Grigore Nandris, participant la sedinta festiva ce avea sa hotarasca unirea, isi aducea aminte ca interventiile polonezilor erau primite cu aclamatii si strigate: „Traiasca Romania Mare!“ si „Traiasca Polonia Mare!“3. In declaratia de adeziune la Unire, Stanislaus Kwiatkowski, subliniind legaturile statornice ale prieteniei romano-poloneze de-a lungul […]