E verde la camin

Riul Drincea clipoceste inca din Antichitate. Dovada: celebra harta a lui Herodot, unde figureaza cu numele de Rabon. Asa mi-a spus tata si nu vad de ce nu l-as crede. Ba, daca nu cumva fac o confuzie, am vazut cu ochii mei – cind eram copil – harta cu pricina. Si tot in copilarie am vrut de citeva ori sa fac baie in Drincea, urmind exemplul altor pustani nascuti pe malurile lui. Dar inhibitia de orasean m-a oprit: riul colecta, in amonte, urina unor grajduri de vite din comuna Oprisor. Ca asa era o ilustrau insulele de spuma ce pluteau, in aval, spre comuna Punghina, insule pe care nu le-am tulburat. Paradoxal, cu toate ca purta acelasi nume riul – singurul din zona! –, Drincea nu era decit sat, desi s-a incercat schimbarea statutului sau de catre propriii fii, printre care se numara si taica-meu. Daca pe vremuri s-a opus „ridicarii la gradul“ de comuna insusi Partidul Comunist Roman, acum de vina este evidenta: Drincea nu are nici populatia, nici… infrastructura unei comune. Asa ca si astazi tot sat e. Dar statutul sau juridic nu ma impiedica sa fiu foarte atasat sufleteste de el, mai ales ca o mare parte […]