Despre victime si eroi sub semnul neputintei

Atunci cind se apropie de dramaturgia contemporana straina, regizorul Radu Afrim pare atras de texte ale caror personaje stau sub semnul neputintei. Ineluctabil, el planeaza asupra lor. Le marcheaza destinul, constituie determinarea majora. Dincolo de acest numitor comun, se disting net doua categorii: victimele si eroii. Prima include indivizi carora li s-a rapit, li s-a anulat din start dreptul la propria existenta, la a decide cum si in ce fel isi vor conduce viata. Insusi personajul principal constituie tema majora a unor spectacole precum De ce fierbe copilul in mamaliga sau Nevrozele sexuale ale parintilor nostri, tratata insa la modul pasiv. Sint texte-portret, picturi in tonuri sumbre, in care cauze si efecte compun imaginea deznadajduita a acestor victime, niciodata vinovate de ceea ce sint, de ceea ce au devenit. Traume din copilarie, tragedii de familie ori sechele inscrise in codul genetic inca inainte de a se fi nascut le amprenteaza viitorul fara orizont. Un timp trecut, o istorie care nu le apartine apasa asupra lor. Existenta lor este doar o consecinta a ceva, mai ales a relatiilor de familie. De altminteri, raportul parinte-copil se regaseste, printr-unul sau celalalt termen al sau, in chiar titlurile pieselor. Astfel, descendenta Dorei din Nevroze… […]