CRONICA TV. Idei putine, dar (pre)fixe

Un virus redutabil bintuie de ani de zile prin circul catodic. Ecranopolis, capitala romaneasca a prostului-gust sistematizat, nu refuza nici o forma de pervertire. Iar daca e vorba de ticuri, clisee sau mode pe termen scurt cit o fustita mini, limba are tot atitea sanse sa scape neciuntita cite are porcul de Craciun sa faca revelionul. Stilcita de insi pentru care acordul dintre subiect si predicat provoaca riduri, romana pe care speram s-o aud la televizor dupa seceta anilor 1980 a devenit laboratorul unor experiente dintre cele mai stranii. Putinii oameni care inca avertizeaza asupra pericolelor pe care le inghesuim asupra propriei limbi sint perceputi ca niste caraghiosi defazati, ca niste figuri donquijotesti, desuete si ridicole, care se cramponeaza de amanunte intr-o vreme cind traim cu mobilul la ureche, inelusul in sprinceana, tatuajul pe omoplat si mintea in vacanta. Degeaba incerci sa aperi integritatea articolului genitival, de pilda. Degeaba explici anacolutul si motivele pentru care trebuie evitat. Ti se ride in nas. Esti un frustrat cu prea mult timp liber la dispozitie, daca iti permiti sa te risipesti in asemenea demersuri nefolositoare. Dar sa revenim la virusul nostru si sa-l definim. Asta nu inseamna sa-i dam neaparat un nume, ci […]