BIBLIOTECILE MELE. Biblioteca de carne

Biblioteca – o masa compacta de carti insiruite in rafturi ordonate rafinat, ca un tiv al sutanei lui Ignatiu de Loyola – mi s-a parut intotdeauna a fi un obstacol, intins pe tava inaintea ochilor, pentru a ma provoca. M-am luptat cu ideea de biblioteca. Ma lupt si acum, cind puterile mi-au scazut. Am fost agresiva si violenta cu ideea de a citi carti. Am trait frecvent ALATURI de carti si, in perioade scurte si rare, chiar meschine, am avut totusi „momente de ruptura“, raptusuri, asa-zicind intelectuale, in care ma identificam cu anumite carti. Momentele respective cred ca m-au marcat. Nivelul meu informational a crescut in mod geometric o data cu momentele de raptus intelectual. Felul neinteles in care acceptam sa ma informez la modul clasic imi producea o placere de un erotism subtil. Am inlocuit oamenii cu lucrurile si apoi, din cind in cind, cu cartile (si rau am facut). Oricum, foarte putine carti ce, intr-un sfirsit, s-au degradat si au pierit intr-o incapere destinata obiectelor din hirtie peste care cade neincetat o ploaie deasa si rece. Ceea ce consider a fi biblioteca mea nu poate fi tradus in cuvinte. Cuvintele ce ar putea desemna intrarea cu pasi nesiguri […]