CORESPONDENTA DE LA LONDRA. Teroarea si Adevarul

La Londra, 7 iulie 2005 n-a fost o surpriza. Vorba unui supravietuitor, cu fata plina de singe si funingine : „Ni s-a tot spus ca o sa se intimple si s-a intimplat“. Nu mai departe de Craciun, fostul sef al Politiei Metropolitane avertiza ca intrebarea nu e „daca se va intimpla“, ci „cind ?“. „De ce ?“ Aceasta e acum intrebarea, cu sinistrul bilant in fata. Cu imaginile familiilor distruse umplind micile ecrane si paginile ziarelor, mame, tati, copii, soti, sotii, frati, surori care isi pling mortii, vinovati de un singur lucru: ca au luat joi dimineata metroul sau autobuzul ca sa mearga la serviciu. Si mai e, evident, o intrebare : „Cum pot fi opriti ?“ Nu daca, nu cind. „Cum?“. Daca au sperat cumva repetarea Modelului Spaniol – teroristii s-au inselat. Masacrul de la Madrid a fost cauza directa a inlocuirii la putere a dreptei lui Aznar cu stinga lui Zapatero. Care Zapatero a retras mintenas trupele spaniole din Irak. Al doilea lucru pe care l-a facut a fost legalizarea casatoriilor homosexuale, dar asta e alta poveste (desi nu chiar lipsita de legatura). Marea Britanie nu e Spania. Tony Blair nu e Zapatero. Iar Londra nu e Madrid. […]