Fuck you, eu.ro.pa
(fragmente)
- 25-08-2005
- Nr. 283
-
Nicoleta ESINENCU
- Actualitate
- 1 Comentarii
Tata, trebuie sa-ti spun ceva… Tata, acesta nu este un mesaj de adio. O scrisoare. Sau o cuvintare. Nu. Stii prea bine, nu mi-au placut niciodata cuvintarile. Tata, acesta este un eseu. Da. Un eseu. Sa nu crezi ca am inceput sa scriu. Nu! Nu vreau sa ajung ca poetul-patriot Grigore Vieru: Mai trudnic steag si mai cu pace Nu am vazut si nici mai sfint Ca steagul roiului tau mare In pomul tarii fluturind. ALBINA. Eu as prefera sa scriu: Ploua, ploua, ploua Babele se oua… Tata, acesta este un eseu pentru un concurs anuntat de clubul tinerilor prim-ministri. Ce mi-a dat tara mea si cu ce am rasplatit-o eu? Tata, eu n-am sa particip la acest concurs. Eu nu corespund cerintelor. Eu nu am trei copii. Unul pentru tata, unul pentru mama si unul pentru tara. Tata, trebuie sa-ti spun ceva… Copilaria mea a fost… Eu n-am stiut cine-i Harry Potter. Si cred ca nici acum nu stiu. La scoala noi toti eram nepoteii lui Lenin. Noi citeam carti despre Ion Soltas. Despre fapta sa eroica. Dar totul n-a fost chiar asa cum scria in carti sau cum ne spunea invatatoarea de clasele primare. De fapt, eu credeam […]
Nu stiu daca aceasta expozitie se adreseaza publicului sau unui cerc restrins de artisti sau critici.
Oricum nu cred ca acest text ar putea fi vindut de catre o editura.
Nu reflecta decit provincialismul cultural in care se traieste in Romania. Obsesia continua a frustrarilor zilnice si dorinta invinovatirii sistemului si societatii in ansamblu ei.
Daca vom continua sa promovam asemenea texte vom sfirsi cu aceeasi cultura de tip marginal si unde anumite persoane vor clama gloria care nu le va fi recunoscuta nicodata in cultura universala.
Ar trebui sa invatam din experienta tinerilor realizatori de film.