ICR, intre ipocrizie si eficienta

Dupa luni de asteptare infrigurata si suspans, vicepresedintele Institututului Cultural Roman, Mircea Mihaies, a ajuns la o concluzie de profunzime. In opinia domnului Mihaies, care, fie vorba intre noi, a cam intirziat sa se exprime transant, sapte luni de asteptare fiind un termen prea lung pentru a-ti da seama de un adevar extrem de usor de descoperit, directorii Institutelor culturale Romane din strainatate „nu au o activitate cu care Romania se poate mindri. Nu anticipez pina nu avem hirtiile pe masa, dar situatia generala este una a unor functionari obositi, a unor oameni care nu au observat ca s-a schimbat ceva in lume, ca se redefineste arta in fiecare moment“. (Mediafax, 26 august). Vicepresedintele ICR a sustinut ca in toate aceste institutii exista „o lipsa de viziune, o lipsa de apetit, de miza culturala“. Care este solutia? O aflam tot din declaratia acordata Agentiei Mediafax. In ceea ce priveste eventuala retragere din functie a respectivilor directori de institute, ei nu pot fi destituiti decit cu aprobarea Ministerului de Externe si a Academiei Romane. Asa ca ne intoarcem de unde am plecat. Incrucisam miinile si asteptam. Asteptam incheierea mandatelor acelor directori, asteptam pensionarea lor, asteptam. Ce asteptam, de fapt? Nu ascund […]