Realitate, fictiune si fabulatoriu

In 1984 Mircea Nedelciu publica Tratament fabulatoriu, dupa o lupta apriga, aflam din marturisirile autorului, cu cenzura vremii. Aparut intr-un context social ale carui importanta si influenta asupra literaturii nu pot fi in nici un caz ignorate, romanul lui Nedelciu se vrea, potrivit prefetei pe care autorul crede de cuviinta sa o adauge la editia din 1996, „un obiect util, un instrument pentru cresterea rezistentei la manipulare“. Aflam astfel ca „singura forma de rezistenta este sa ne refugiem in «fabulatoriu»“. Romanul e povestea lui Luca, un tinar meteorolog care, ajuns la un institut de cercetari agricole, descopera in imediata lui apropiere un loc straniu, ferit de intruziunile lumii exterioare printr-o „aberatie“ a spatiului. Conacul in jurul caruia se dezvolta comunitatea cu care intra in contact Luca e locul in care comunismul (in sensul sau propriu!) devine baza „contractului social“ la care membrii adera de bunavoie. Prins intre trei femei pentru care nutreste sentimente contradictorii, Luca penduleaza intre realitatea satului Temelia si irealitatea conacului pina cind utopia se prabuseste, iar personajul, nebun pentru cei din jur, esueaza/se resemneaza in realitatea banala si recunoaste ca a fost martorul unei distorsiuni a perceptiei. Spatiul fabulos pe care Nedelciu il imagineaza se inscrie in […]