Pastorii dreptei

Ma preocupa agresivitatea si formele pe care le poate lua aceasta. Nu sint insa o fana a panseurilor de tipul „traim intr-o lume violenta“. Pentru ca, in definitiv, toate intruparile vizibile ale violentei pot fi inlaturate, fie ignorindu-le, fie incercind, intr-un fel sau altul, sa luptam impotriva lor. Altfel stau lucrurile cu formele parsive ale agresivitatii. Sint convinsa ca nu exista perversitate mai mare decit a celei ascunse in spatele unui scut inselator. Iar acest scut se numeste, in multe cazuri, apropierea de teologie. Nu ma gindesc acum la incercarile chinuitoare ale misionarilor de a-si cistiga noi adepti. Nici la miile de cruci pe care si le fac oamenii prin autobuze. Nici la cozile imense facute in zonele marilor catedrale cu prilejul diverselor sarbatori. Nici macar la fratele Roger. Chiar daca si astea tot forme ale agresivitatii religioase sint. Forma la care ma gindesc eu acum este mai grava decit toate tocmai pentru ca este inselatoare. Lasa impresia de eruditie, dar, la o privire mai atenta, se vad haurile pe care este ridicata. Acolo unde poate exista cultura, informatie, talent, experienta, pot dormita linistite ruinele unor neimpliniri, nemultumiri, rafuieli nerezolvate. Uneori, ruinele respective, ca orice ruine care se respecta, isi […]