Europeni de nevoie, nationalisti din convingere

Elita politica autohtona a ramas structural nationalista, chiar daca unii dintre reprezentantii sai au adoptat discursul moderat, de dragul orientarii pro-occidentale. Nevoia de a fi considerati europeni, mai mult decit propriile convingeri, i-a facut pe politicienii romani, in diverse etape ale istoriei, sa-si mascheze atavismele si sa-i accepte pe minoritari ca cetateni cu drepturi egale cu ale majoritatii. Aceasta solutie ipocrita, care ascunde inca aversiunea fata de „strain“, pare doar o circumscriere nevrotica a problemei si nu o rezolvare a ei. Romania a fost pentru prima data obligata sa-si revizuiasca legislatia discriminatorie in 1878, prin Tratatul de Pace de la Berlin. In schimbul recunoasterii independentei de catre marile puteri, Bucurestiul trebuia sa-si modifice Constitutia, care la Articolul 7 prevedea ca „Insusirea de roman se dobindeste, se conserva si se pierde potrivit regulilor stabilite prin legile civile. Numai strainii de rituri crestine pot dobindi impamintenirea“. Aceasta modificare ii viza pe turci si pe evrei, dar politicienii se temeau ca evreii ar putea capata o influenta greu de controlat, daca la puterea lor economica se adaugau si noile drepturi politice. De aceea, pentru a impiedica modificarea Constitutiei, deputatii si senatorii au tras de timp cit au putut, prelungind la nesfirsit dezbaterile. Aproape […]