ARTE VIZUALE. Sincronizare si pasivitate

Totul a inceput de la un diptic reprezentindu-i pe sotii Bradisteanu. Un tandem datat cu precizie la anul 1839. In plus, vechea pasiune a lui Pavel Susara de a aduna „anonimi“ si „minori“ a fost determinanta pentru cristalizarea ideii de expozitie care sa articuleze imaginea foarte personala a unui veac de pictura romaneasca: 1840-1940. Materializarea acestei idei a prins contur odata cu deschiderea unei noi galerii de arta pe piata bucuresteana – POGANY. In buna masura, jalonul marcat de organizator corespunde cu momentul cristalizarii conceptului de modernitate, neconsumat niciodata pina la capat, cel putin in sfera picturii. Pina in acel moment s-au intins citeva decenii de pictura de tranzitie, decade denumite indeobste ev al „picturii primitiviste“. Cartea domnului profesor Andrei Cornea „Primitivii“ picturii romanesti moderne (Bucuresti, 1980) este lamuritoare si foarte explicita in acest sens. Dipticul de care aminteam la inceput este, de buna seama, acoperitor pentru intreaga problematica. Si a functionat ca punct de pornire pentru discursul expozitional, primul de o asemenea anvergura articulat in afara unei institutii oficiale de arta. O expozitie care a reusit sa aduca in afara publicului – dupa o scotocire temeinica a unor serioase colectii particulare – piese de valoare exceptionala pe care, de […]