MUZICA. E.M. Cioran si W.A. Mozart

Poate nu am fi scris aceste rinduri repezite, sub impulsul unei porniri irepresibil-intempestive, daca „Anul Mozart“ anuntat – probabil – prin Mediafax si preluat/multiplicat repejor de diferite redactii nu ar fi stirnit, deja, comentarii. Departe de noi de a avea pretentia monopolizarii gusturilor si preferintelor. Muzicale sau de orice natura. Culinara, literara, artistica. Departe de noi intentia de a avea apanajul exclusiv al gusturilor infailibile. Departe de noi dorinta de a impune ce iubim, iubirii altora. Am formulat aceste inocente prezumtii de nevinovatie pentru a raspunde unei plictisit-ironice, pline de emfaza, provocari, aparute chiar in aceste zile de inceput ale „anului Mozart“ in cotidianul care il gazduieste si pe cel cu „de ce iubim femeile“. Chiar unei asemenea dulci creatii a lui Dumnezeu raspund in neant aceste consideratii despre Mozart. Caci domnita cu pricina strimba din nas la „dulceagul Mozart“. Si marturiseste ca-i prefera lui Mozart pe mai virilul si mai asprul… Prokofiev. (?!?) Wow, mai sa fie, ne-am soptit, si am citit toata balada publicistica dedicata lui Mozart, printre formulari cu „naspa“ si „cool“, ca tot e „trendy“ pentru un Mozart plonjat in actualitate. Pentru nimic in lume (Editura EST, 2005) nu mai avem nimic de adaugat in limba […]