FILM. München de Steven Spielberg: sa vorbim despre terorism cu ochii larg inchisi
- 02-02-2006
- Nr. 306
-
Alexandru HÂNCU
- Arte
- 2 Comentarii
München putea fi un film fara cusur. Are insa o problema. Una singura, dar capitala. Era perfect daca incepea cu: „Odata, demult, intr-o galaxie indepartata“. Citatul e din Razboiul stelelor, epopeea lui George Lucas. In caz ca nu dorea sa foloseasca acest avertisment – prietenul la citat se cunoaste –, raminea banalul: „A fost odata ca niciodata“. Problema e ca Steven Spielberg deschide filmul cu formula: „Inspirat din evenimente reale“. Aparent, un avertisment onest ca nu tot ce iese din proiector trebuie luat de bun. Efectul e, insa, exact pe dos. München face parte dintr-o specie rarisima: e unul din acele filme care te insfaca, te cucereste si te asimileaza. Total. Entuziasmant. Dureaza 2 ore si 43 de minute (!!!), dar nu stii cind trece timpul. Cinematografic, artistic, e un triumf. E mai mult decit verosimil. E un film pe care il traiesti. Asa stind lucrurile, „inspirat din evenimente reale“, nu mai inseamna nimic. „Evenimente reale“, acesta e mesajul. Avertismentul se transforma in sigiliu de autenticitate. Altfel, un artificiu vechi. Nu explici ce anume e istorie si ce e fictiune. Iar daca e suficient de convingator, filmul rescrie istoria, caci are aceasta putere. Toata lumea vede filme, generatie dupa generatie. […]
Stimate Alexandru Hancu, articolul dumneavoastra ne spune mai degraba convingerile dvs politice si nu pe cele ale lui Spielberg. Altfel, filmul este prost, Spielberg reuseste mult mai bine in filme precum ET sau Jurrasic Parc. Personajul Avner este inconsistent, dilemele si indoielile lui sunt neclare. Dar gateste bine (dovada de cultura si civilizatie, nu?). Nu mai vorbesc ca scenele de familie-intimitate-nuditate sunt complet neavenite. Nici filmul, nici comentariile dumneavoastra nu ies din cliseele „istrelienii (si americanii) duc un razboi just”, „palestienii si arabii sunt criminali”.
cronica e de o ineptie rara,de fapt nu e o cronica a filmului-Munchen e titlul unui film-ci o „cronica” a istoriei Palestinei.daca Spielberg,sau scenaristii s-au folosit de o singura carte(nu era necesar nici macar de asta,aveau toata libertatea ) sunt curios cate carti a citit cronicarul asta penmtru a „indrepta” erorile filmului.Decizia ONU de infiintare a Israelului prevedea ca 55% din teritoriul Palestinei sa fie atribuit evreilor (in numar atunci de 800.000) si 45% palestinienilor in numar de 1500000.
despre cum a aceptat Israelul partajul poate oricine sa inteleaga ca la sfirsitul razboiului din 48 el detinea 80% din teritoriu izgonind in jur de 700000 de palestinieni si distrugand in jur de 400 de sate.Celor izgoniti nu li s-a recunoscut de atunci dreptul de a se reintoarce,
iar Israelul nu a recunoscut vreodata ca ar fi expulzat vreun palestinian.(vezi Benny Moritz:Problema refugiatilor)
Ce sa mai zic despre decizia „unica” a Goldeei Meir-
cea care s-a facut celebra cu fraza „nu exista popor palestinian,eu sunt palestiniana”,palestiniana nascuta totusi la Minsk-de a executa pe membrii comandoului sugerand ca nu asta a fost si este politica Israelului ci o hotarare unica.In fapt Israelul a comis multe crime care nici macar pretextul de „raspuns ” nu l-au avut:Qibia si Kfar Kassem,
Tarturo etc.