ARTE VIZUALE. Alex. Leo Serban, cineast virtual

Nu stiu daca Alex. Leo Serban s-a gindit vreodata sa descinda pe un „platou de filmare“ ca realizator, dar cum noile tehnologii sublimeaza „platoul“ insusi, el ar fi primul in masura sa faca gestul prin care in cinematograful romanesc s-ar institui un corespondent a ceea ce confratii literatori numesc „poezia criticilor“, a ceea ce in alte cinematografii a dat o noua turnura cite unei intregi scoli, ca Noul Val Francez. Nu-i de scos din calcul aceasta sansa, in confruntarea cu cele doua tare complementare ale filmului autohton dintotdeauna: „handicapul cultural“ care ne-a vamuit mai drastic decit dictaturile secolului trecut si utopia „singularitatii providentiale“ care ameninta si noul val regizoral ivit in 2001-2002, ca si cum am fi condamnati sa avem cite un unic cineast veritabil, izolat in fiece sfert de secol. Ultima atestare a altei sanse, poate fantezista, dar certa ca provocare ontologica, este noua iesire la rampa a lui Alex. Leo Serban ca artist fotografic, in doua manifestari concomitente si gemene, dar atit de diferit concepute si formatate, incit ne putem inchipui ca pina la o varianta „ecranista“ n-ar mai fi decit inca un pas: un set de 19 fotografii vernisate la mijlocul lui ianuarie 2006 la ceainaria Librariei […]