PLURAL. Cinismul (3)

Cinicul este un egoist pur care actioneaza pe fata, fara a recurge la mantia ipocriziei, spuneam rindul trecut. Observam insa ca sensul negativ al definitiei – manifestarea unui egoism neingradit – nu exclude o conotatie pozitiva: refuzul ipocriziei. Pe de alta parte, calificativul negativ presupune existenta unei pozitii etice nealterate de cinism: numai de aici pot eu, logic, condamna cinismul, numai pentru ca eu, evaluatorul, ii sint exterior. Daca etica este un discurs descriptiv, spre deosebire de morala, care este normativa, cum am mai spus, iata ca descrierea este si ea, implicit, o evaluare, iar eu nu pot vorbi consistent logic decit fiind, sau macar pretinzind ca sint, diferit de ceea ce condamn: nu-l pot judeca pe X de cinism decit daca eu nu sint, sau macar pretind ca nu sint, un cinic. – Ambiguitate Mai functioneaza oare astazi aceste presupozitii minimale, comune eticii traditionale? Nu cred. Trebuie spus, mai intii, ca insasi formularea de mai sus este structural ambigua: ea accepta rigorismul etic – eu sint diferit de cinici –, dar si ipocrizia: doar pretind ca sint diferit, deci simulez rigoarea. in plus, refuzul ipocriziei este uneori pozitiv, dovada abundenta literaturii si a scrierilor morale sau religioase care o […]