BIFURCATII. Sfinta ipocrizie universitara

Se vorbeste insistent in ultima vreme despre invatamintul universitar, despre cercetare, despre reforma. Premisa de la care se pleaca e ca munca de cercetare este componenta esentiala in activitatea unui universitar. Asta rezulta limpede din mult discutatele ordine ministeriale care stabilesc conditiile minimale pentru obtinerea titlurilor de conferentiar si profesor. Cred ca stacheta ar trebui mult urcata in stiintele exacte, actualele conditii impuse fiind de o laxitate care favorizeaza si multiplica impostura. Dar nu despre asta vreau sa discut acum. Ci despre imensa ipocrizie care se ascunde in spatele discursurilor incontinente despre nevoia de progres stiintific, despre cercetare, despre stimularea si finantarea ei, in spatele simpozioanelor si a think-tank-urilor care stabilesc strategia de urmat pe termen mediu si lung, despre ocrotirea tineretului studios si incurajarea mintilor luminate sa ramina sa lucreze aici etc. E foarte adevarat ca se dau mai multi bani pentru cercetare. Se vor da si mai multi odata ce vom intra in Uniunea Europeana, atunci cind bugetul cercetarii nu va mai putea fi siluit dupa plac. Exista chiar riscul sa nu avem cui sa distribuim toti acesti bani, multe dintre actualele centre de excelenta nu sint decit fantose. Cine face, la noi si aiurea, cercetare? Cercetatorii anume […]