Click/„Zapind“ prin viata: poveste previzibila, cu poante rasuflate

Cind te pui sa faci film despre un tip a carui ocupatie principala e zapatul, indife-rent de cit de performanta e telecomanda lui, trebuie sa te asiguri inainte de toate ca nu-i dai ocazia spectatorului sa vrea sa zapeze. E de bun-simt. Poate ca ti se iarta ca nu te-ai gindit la asta, sa zicem, intr-un documentar despre arhitectura asiatica, unul ca acela pe care eroul nostru se vede nevoit sa-l urmareasca si peste care trece lejer, cu un simplu click, fara vreo remuscare (asa cum trece, zapind, peste o cina cu familia, sex cu sotia si ani buni din viata). Dar cind personajul tau principal apasa un buton al telecomenzii la fiecare minut nu se poate sa nu-ti pui pro-blema. E ca atunci cind vezi in filme o masa copioasa si ti se face foame. Vezi un tip ca zapeaza si, daca nu esti prins de ce se-ntimpla in viata lui, iti vine sa schimbi canalul mai repede decit daca ai face altceva. Filmul asta n-are insa nici cea mai mica grija. Se crede amuzant in virtutea inertiei, pentru ca aplica o reteta care poate a avut cindva succes, asa ca iese o poveste previzibila cu poante rasuflate si […]