SOTRON. Ego-ul si politica

As fi vrut sa fac o pauza in topaitul asta saptaminal… Dar Pastenague mi-a susurat dis-de-dimineata la ureche o intreaga „teorie“ in legatura cu colaboratorii, nomenclaturistii, culturnicii (cuvintul a intrat in vocabular!) de dinainte si de dupa ’89. Dupa parerea lui, toti acestia sint victimele egoitatii lor mult prea puternice. Unor scriitori cu un ego supradimensionat (Adrian Paunescu, Breban, Buzura etc.) nu le poti cere sa stea cuminte in banca lor. Probabil ca de mici erau niste fiinte hiperactive: se agitau, alergau de colo-colo, voiau sa fie bagati in seama. Erau zburdalnici… Mai tirziu, nu s-au multumit sa seduca fetele, voiau sa cucereasca multimea. Mai intii multimea de cititori. Doar erau scriitori… Scriitori pentru care criteriul valorii era succesul. Din nefericire pentru ei, Partidul Comunist Roman voia sa controleze totul. Tot ce misca in tara asta!… Asa ca nu era usor pentru cineva care visa sa stapineasca prin magia verbului masele cititoare. Ei se visau stapini, iar Partidul avea nevoie de slugi. Realitatea e complexa… ofteaza Pastenague. Si imi explica apoi cum s-a intimplat ca acesti stapini virtuali au fost siliti sa intre slugi mai intii la stapinul cel mare, la Partidul unic care tinea locul lui Dumnezeu. Ce e […]